Doua imagini aparent opuse despre viitor predomina astazi in imaginatia marelui public.

Oamenii, in marea lor majoritate, presupun ca lumea pe care o cunosc va dura la infinit. Aceasta gandire rectilinie este imbracata in statistici, in date computerizate si jargonul prognosticienilor, care infatiseaza lumea de maine ca pe “inca un rand” din industrialismul celui de Al Doilea Val, raspandit pe o suprafata si mai intinsa a planetei.

Multi altii – hraniti mereu cu stiri alarmante, relatari apocaliptice si scenarii infioratoare intocmite de prestigioase echipe de cercetare – au ajuns la concluzia ca societatea contemporana nu poate fi proiectata in viitor, deoarece acesta nu exista.

Aceste doua viziuni par foarte diferite, totusi ambele au efecte psihologice si politice asemanatoare pentru ca duc la paralizia imaginatiei si vointei, generand individualism si pasivitate:

– daca societatea viitorului este doar o versiune marita a celei actuale nu trebuie sa ne pregatim decat foarte putin pentru ea;

– daca societatea actuala este sortita autodistrugerii, nu putem face nimic pentru a preveni acest deznodamant;

Astfel ambele ne reduc la inactivitate.

“Pentru scopurile acestei carti vom considera ca Primul Val a inceput prin anul 8000 i.e.n. si ca a dominat pamantul fara nici un rival pana prin anii 1650 – 1750 e.n. Dupa aceea Primul Val si-a pierdut din avant pe masura ce se intetea Al Doilea Val. Civilizatia industriala, produsul celui de Al Doilea val, a dominat planeta pana cand si ea a ajuns la apogeu.[…] Astazi, toate tarile cu o tehnica avansata se clatina in urma ciocnirii celui de Al Treilea Val de economiile si institutiile invechite si ruginite ale celui de Al Doilea Val.”

“Primul Val de schimbare – revolutia agricola – a avut nevoie de mii de ani pentru a se potoli. Al Doilea Val – ascensiunea civilizatiei industriale – a durat doar trei sute de ani. Astazi, istoria este si mai grabita, astfel ca, foarte probabil Al Treilea Val va trece prin istorie si se va implini in cateva decenii.”

Cu alte cuvinte, aceasta carte porneste de la presupunerea ca suntem ultima generatie a unei civilizatii vechi si prima generatie a uneia noi.

          “Al treilea val” este destinat celor care cred ca, departe de a se sfarsi, povestea omului abia a inceput, pentru ca ea vesteste un fenomen vast: moartea indutrialismului si nasterea unei noi civilizatii.

          Cartea este structurata in 3 parti cuprinzatoare (O ciocnire de valuri, Al doilea val, Al treilea val), incercand, in 28 de capitole, elucidarea noilor valori si tehnici, a noilor raporturi geopolitice si reclamand idei si analogii, clasificari si notiuni cu totul noi.

          Se constituie, astfel, intr-o viziune de ansamblu in care sinteza este cruciala, plecand de la vechile moduri de gandire, vechile formule, dogme si ideologii care nu mai corespund realitatii.

          “Nu putem inghesui lumea embrionara de maine in spatiile tihnite de ieri. Nici atitudinile sau starile de spirit conventionale nu mai sunt potrivite.”

          Astfel, pe masura ce descrierea acestei civilizatii se va desfasura in paginile cartii, se vor gasi motive pentru a infrunta pesimismul la moda si atat de raspandit astazi.

” Intr-o epoca de schimbari explozive – cand vietile personale sunt sfasiate, ordinea sociala existenta se prabuseste, iar un nou si fantastic mod de viata se arata la orizont – a pune cea mai cuprinzatoare intrebare despre viitorul nostru nu este doar o chestiune de curiozitate intelectuala. Este o chestiune de supravietuire.”

In incercarea de a aproxima prognosticuri despre un posibil viitor, de a le contura si neavand la indemana date empirice, oamenii s-au folosit de teorii. Este cunoscut faptul ca o teorie consta intr-un set de ipoteze si concluzii derivate din aceste ipoteze. Plecand de la premise, ganditorii au incercat sa imagineze posibile scenarii, folosindu-se de gandire, acaparandu-si existenta sub toate aspectele fiintiale – “Cogito ergo sum.” Iar ratiunea se naste din dubiu.
Poate exista oare o cale mai fecunda de a tinde spre adevar decat indoiala? Cum am putea avea incredere in oamenii care nu au dileme, care au doar certitudini? “Nu am incredere in oamenii care isi inchipuie ca dispun deja de raspunsuri intr-un moment cand noi abia incercam sa formulam intrebari.”, ar raspunde pertinent un futurolog, Alvin Toffler, in cartea sa “Al treilea val”
Cate si ce adevaruri absolute pot supravietui intr-o lume in care schimbarea s-a accelerat teribil si in care relativizarea si incertitudinea au crescut prea mult?
La incheierea celui de-a doilea razboi mondial, cei ce se doreau a fi arhitectii unei lumi mai bune inscriau printre dezideratele acesteia nevoia de a elibera omenirea de razboaie, de mizerie si foamete. Continuam, insa, sa traim sub spectrul razboiului si chiar al distrugerii speciei umane. Sute de milioane de oameni se zbat si astazi intr-o crunta mizerie, sute de milioane sufera de foame. Avem, asadar, datoria sa ne punem din nou intrebarea: ce lume contruim?
Cuvantul criza a revenit in ultimul deceniu tot mai flagrant in discutie, ostentativ chiar. Multiplele crize – economica, financiara, energetica, alimentara, culturala, a valorilor – par a fi numai “varful icebergului”, in timp ce complexitatea fenomenelor care le inglobeaza devine tot mai pregnanta. Apare totodata din ce in ce mai limpede faptul ca diferitele crize sunt legate intre ele prin multiple interdependente si ca ele au la baza crize structurale mai profunde. Daca  in trecutul recent aceste aspecte ale crizei erau, cel mai adesea, abordate sectorial, viziunile ultimilor ani au inceput sa fie mai cuprinzatoare si mai coerente, capatand astfel plenitudine.
Existenta unui sir de cauze si efecte interdependente fac ca si contextul sa se afle permanent in miscare, a carei viteza de schimbare a crescut. Starea de echilibru a unui sistem este si ea mai curand un caz particular. Starea de dezechilibru dinamic, in cautarea echilibrului, este mai degraba un fapt.
Chiar omul poate fi considerat atat ca fiinta fizica, cat si ca fiinta biologica sau sociala. El poate fi privit ca homo faber sau sapiens, ca homo oeconomicus sau poeta. Dar privindu-l separat in fiecare dintre aceste ipostaze nu putem sa-i percepem unitatea fiintei. Totusi, in realitate, el nu exista si nu actioneaza decat ca un tot si intr-un context socio-economic specific, care, la randul sau se afla in continua schimbare.
Intelegerea complexitatii presupune admiterea paradoxurilor, existenta contradictoriului, posibilitatea existentei unor paradigme diferite. Pentru a intelege ce se intampla in jurul nostru, pentru a intelege esenta, natura si directiile schimbarii trebuie sa incercam sa integram si sa sintetizam in mod coerent fapte, evenimente, realitati si cunostinte fara nici o legatura aparenta intre ele.
“Al treilea val” al lui Alvin Toffler este departe de a fi o utopie, dar aceasta nu-l impiedica sa foloseasca si metafora si prin puterea sa de creatie sa apeleze la noi concepte, noi notiuni, sa sintetizeze si sa deschida noi piste de investigatie. Iar cititorul se va simti cu siguranta provocat la reflectie, altfel spus: “Pentru a deveni intelept trebuie sa inveti sa asculti cainii salbatici care latra in pivnita ta.” (I. Yalom)